Constantin D. Aricescu s-a născut la 18 martie 1823 la Câmpulung Muscel, ca fiu al lui Dimitrie Aricescu fost judeţ al oraşului.

Învaţă carte mai întâi cu dascăli greci iar apoi din 1833 la şcoala Naţională din oraşul natal. Studiile liceală le urmeză la „Colegiul Sf. Sava” din Bucureşti. După o scurtă încercare de a practica ingineria, Aricescu se retrage în oraşul natal unde începe să scrie versuri.

Activitatea sa poetică este apreciată de către Ion Heliade Rădulescu, care-i publică placheta de versuri Câteva ore de colegiu.

La Câmpulung înfiinţează o trupă de artişti amatori cu care dă spectacole din piesele lui Vasile Alecsandri şi Costache Caragiale dar şi piese originale cum ar fi Coconul Panaiotache.

În 1847 ocupă funcţia de copist la Ministerul Finanţelor dar, deoarece participase activ la revoluţia din 1848, este destituit din funcţie şi trăieşte o vreme ascuns. Până la urmă este prins şi exilat la Snagov.

În 1852 C.D. Aricescu publică culegerile de versuri intitulate Arpa Română şi Şoimul Carpaţilor. Între 1855 şi 1857 scrie Istoria Câmpulungului în două volume, prima monografie scrisă în limba română privind trecutul unui oraş al ţării.

Aricescu este ales în martie 1857 secretar al comitetului din Câmpulung, comitet care pregătea în judeţul Muscel alegerile pentru divanul ad-hoc al Ţării Româneşti. În aceeaşi perioadă este ales şi deputat de Muscel. Tot acum scrie şi piesa de teatru Trâmbiţa Unirii şi sărbătoarea naţională.

În 1859 devine redactor al ziarului „Românul” dar colaborează şi cu alte publicaţii precum: Concordia, Naţionalul, Timpul etc.

Aricescu scrie Oda la Grecia, cu ocazia revoluţiei din Atena din 1862, poezie care este răspăndită prin foi volante abonaţilor ziarului „Românul”. Poetul este judecat pentru instigare şi se alege cu demiterea din funcţie şi cinci luni de închisoare la Văcăreşti.

Între anii 1869-1876 este director al Arhivelor Statului şi Director al Domeniilor statului. Tot în această perioadă scrie mai multe lucrări literare: Sora Agapia sau Călugăria şi Căsătoria, Flori de Tuşnad, O plimbare pri munţi, Carbonarii etc. şi istorice: Corespondenţă secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii române de la 1848 şi Istoria revoluţiunii romîne de la 1821

După 1876 ocupă funcţiile de director la Iprimeriile statului, revizor şcolar la judeţele Ilfov-Vlaşca şi la Şcolile primare din capitală, iar în ultimii anii ai vieţii este Provizor la internatul Liceului „Matei Basarab” din Bucureşti.

Între 1881 şi 1886 publică romanul cu caracter moralizator şi educativ Misterele căsătoriei în trei volume.

Constantin D. Aricescu a încetat din viaţă la 18 februarie 1886, fiind înmormântat în cimitirul Flămânda din Câmpulung.