În preajma Primului război mondial, Constantin Popescu, de profesie avocat, părăseşte baroul Vlaşca pentru a se consacra picturii sub pseudonimul Isachie.

Studiază între anii 1915 şi 1916 la Şcoala de Arte Frumoase în atelierul lui G.D. Mirea. După doi ani pe front (a scăpat cu viaţă ca prin miracol de două ori: a fost rănit în luptele de la Mateiaş şi retrimis pe frontul din Moldova unde a contact tifosul exantematic) pleacă în Italia unde lucrează „studii de figură”, în atelierul profesorului Calocci de la Academia Regale de Belle- Arte de la Florenţa.

În 1921 este admis la Ecole Nationale des Beaux Artes din Paris în atelierul lui Fernand-Anne Piestre zis Cormon. În acelaşi an expune la Salon des Artistes Francais lucrarea Songeuse, probabil portretul Letiţiei Mirea, soţia sa, urmat doi ani mai târziu de un Portret al Mme.L.,probabil cel al doamnei Lacroix. Debutul parizian este urmat în 1924 de cel la Salonul Oficial bucureştean şi în toamna aceluiaşi an organizează şi o primă expoziţie personală la Ateneu.

Cu lucrarea Rochia Verde (un alt portret al soţiei sale) Isachie câştigă Medalia de Argint la Salonul din 1929. Prestigiul distincţiei îi va aduce lui Constantin Isachie consacrarea în societatea bucureşteană.

Artistul a avut o bogată activitate expoziţională. De la prima expoziţie personală deschisă în 1924 şi până în 1946 a organizat peste 10 expoziţii personale în spaţiile de expoziţie renumite în perioada interbelică ca sălile de la Ateneu, Sala Ileana, Cartea Românească sau Sala Dalles, iar din 1923 şi până în 1953, cănd expune probabil pentru ultima oară, participă la alte aproximativ 25 de expoziţii colective organizate la diferite Saloane Oficiale din ţară sau străinătate, la societatea Tinerimii artistice sau la Expoziţiile anuale de Stat.

Isachie pictează cu măiestrie peisaje învăţuite în ceaţă, dar şi multe peisaje romantice, păduri şi câmpii sau imagini citadine surprinse în călătoriile sale.

Portretelor artistul le acordă o mare importanţă, pictând portrete ale contemporanilor săi, personaje feminine, oameni politici, personalităţile epocii sale, culminând cu Portretul reginei Maria în 1936, în 1941 cu Portretul Mareşalului Antonescu şi al soţiei lui.

Vasta sa operă mai cuprinde nuduri, care pun accentul nu pe carne, ci pe graţia trupului feminin şi naturi statice cu flori în care compoziţia este adeseori asimetrică iar cromatica este suavă: zambilele şi garoafele sunt cel mai adesea roz, bujorii albi, ca şi trandafirii, iar unele lalele sunt de un violet pal.