Sculptor român, unul dintre întemeietorii grupării „Tinerimea artistică”. Câmpulungean şi frate mai mic al pictorului George D. Mirea, s-a născut la 10 octombrie 1864 în oraşul de pe Râul Târgului.

După clasele primare ale şcolii din oraşul natal, continuă studiile la Bucureşti, Munchen şi Paris, devenind profesor de caligrafie şi desen la Şcoala Normală „Carol I” din Câmpulung-Muscel (1896-1903) şi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Aici, în cadrul Societăţii „Tinerimea artistică„, s-a dat prilejul multor tinere talente de a se afirma public şi să fie remarcate în plastica românească. Se evidenţiază printr-o viziune artistică ce-l confirmă ca pe un sculptor deosebit, care urmăreşte, înainte de toate, realitatea.

Dimitrie D. Mirea a practicat îndeosebi sculptura mică, de vitrină, inspirându-se din viaţa ţăranilor, pe care a redat-o într-o viziune realistă şi sub aspectele ei pitoreşti (Mocanul călare, Ţărancă cu cocoş, Cioban ş.a.).

Debutează cu un remarcabil portret al lui Anton Pann, care atrage atenţia prin detaliu şi siguranţă. Curând însă, artistul câmpulungean, îşi dezvăluie preferinţele, prin care se va înscrie în istoria sculpturii româneşti – viaţa ţăranilor. El reuşeşte să creeze emoţionante figuri de flăcăi, de fete şi neveste de la ţară, care reţin prin fineţea observaţiei, sinceritatea şi căldura pe care le emană micile sale sculpturi. „Mocanul călare„, flăcăiaşul sincronizat fericit cu blândeţea căluţului de munte care-l poartă în şeaua şi scările de lemn, de străveche factură tradiţională populară, pune în lumină şi reuşita sculptorului animalier, care-l confirmă pe artist într-un gen destul de rar în sculptura românească de atunci. „Ţărăncuţa cu cocoşul„, venită să-l vândă la târg, o lucrare aparent modestă, dar sugestivă, ne transmite necazul celei care, silită de condiţiile vieţii materiale, minore, îşi vinde unul din străjerii ogrăzii, obiectul însufleţit, de stringentă utilitate, care-i servea şi la măsuratul timpului, în nopţile de trudă la ţară, petrecute la vârtelniţă sau la războiul de ţesut.

Dimitrie Mirea ne-a lăsat şi câteva sculpturi de largă respiraţie, de aer liber, într-un cadru de cuprinzătoare perspectivă, ca monumentul cu bustul legendarului Radu Negru Voievod, aşezat în faţa fostei primării a oraşului Câmpulung, astăzi Casa de cultură orăşenească şi, de asemenea, bustul maiorului Dimitrie Giurescu, eroul de la Rahova din Războiul de Independenţă din 1877-1878, aşezat în curtea Regimentului 30 Infanterie din Câmpulung, ambele redând cu convingere, dârzenia şi eroismul luptei pentru independenţa patriei.

În anul 1904 a creat bustul lui I. C. Brătianu, marele om politic, aşezat în partea de apus a Grădinii Publice din Câmpulung, unde a stat până în anul 1948, când a fost doborât de comunişti.

Cu subiecte din viaţa oamenilor obişnuiţi crează: În piaţă, Stan, Mărioara, Evlavie, Gânduri triste, Studiu de copil în 1908, iar peste doi ani cu: Baba Anica, La strânsul fânului, Femeia cu cocoşul, Cioban. Între anii 1909-1913 a fost profesor la Şcoala de arte frumoase din Iaşi, predând sculptură şi modelaj. Trece apoi la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti în acelaşi post. La expoziţia organizată de Societatea „Tinerimea artistică„, în anul 1916, participă cu 6 lucrări, dintre care 4 creaţii noi: Păstor, Cosaşii, La fântână, Încărcător în port (toate statuete în bronz). Cu un număr însemnat de lucrări (11) se prezintă la expoziţia din anul 1928 dintre care: Soldat la atac, Ciobănaş călare, Ciobănaş în repaus, Bust de copil, creaţii noi, precum şi bustul Mariei Gh. D. Mirea, soţia fratelui său, pictorul G. D. Mirea.

Dintre alte lucrări ale sale puţin cunoscute este şi bustul, din cimitirul Bisericii din Vişoi, lângă Câmpulung, al Mariei N. Luca, decedată la vârsta de 22 ani (bust de marmură), executat de Mirea în anul 1908.