Unul dintre cei mai de seamă arhitecţi ai României, Dumitru Ionescu-Berechet, s-a născut în 1896, la Câmpulung Muscel, fiind fiul negustorului Nicolae Ionescu, poreclit de câmpulungeni Berechet, datorită faptului că era înzestrat cu multă generozitate, drept pentru care Dumnezeu l-a ajutat să prospere în afacerile sale.Arhitect

Îşi face primele studii la Şcoala elementară nr. 1 din Câmpulung, iar cele liceale la Liceul „Unirea” din Focşani. Îşi continuă studiile la Academia de Arhitectură din Bucureşti, făcând numeroase călătorii de studii în Turcia, în Grecia, în Israel, în Egipt, în Siria, în Austria, în Franţa şi în Italia, lucrând în atelierele unor renumiţi arhitecţi.

A avut preferinţă pentru arta arhitecturii monumentale. Palatul, din 1934, al fostei Prefecturi a judeţului Muscel, azi Primăria oraşului Câmpulung, este o strălucită reprezentare a aplicării concepţiei sale artistice.

Restaurarea clădirii, monument arhitectural din secolul al XVIII-lea, actuala secţie de etnografie a Muzeului Municipal Câmpulung, îi aduce, în 1928, premiul Salonului Oficial şi este chemat să ocupe locul de arhitect şef al Patriarhiei Române. Astfel că, majoritatea lucrărilor de arhitectură ale Bisericii Ortodoxe Române realizate între 1930-1969 au fost executate, direct sau indirect, de către marele arhitect câmpulungean. Bisericile „Parcul Domeniilor” (Caşin) şi „Sfânta Vineri” din Bucureşti, catedrala din Hunedoara, bisericile mânăstirilor Maglavit, Vladimireşti şi Ciorogârla, poartă amprenta lui Berechet.

Concepe şi reconstituie, urbanistic, îmbinând tradiţia cu noul, întreaga parte de sud-vest a oraşului Câmpulung, distrusă de marele incendiu din 1934 şi concepe impresionantul Mausoleu de la Mateiaş. Arhitectul Berechet se implică şi în restaurarea monumentelor din ţara noastră – complexul mânăstirilor: Plumbuita, Cernica, Căldăruşani, Viforâta, Palatul Patriarhiei Române, dar şi în construirea de peste hotare a Căminului Românesc de la Ierusalim şi Schitul de la Iordan.

Arhitectul-şef al Patriarhiei Române este extrem de activ şi în domeniul arhitecturii civile, proiectând numeroase edificii publice. Numai în oraşul său natal, Câmpulung-Muscel, D.I. Berechet a proiectat circa 80 de lucrări: Primăria şi Mausoleul de la Mateiaş, amintite mai sus, Liceul de fete, Şcoala nr. 1 „Oprea D. Iorgulescu„, Şcoala din Vişoi, Vila Anastase şi amenajări peisagistice – printre care cea mai importantă rămâne gardul Grădinii Publice.

Dumitru Ionescu-Berechet a fost şi un colaborator şi sprijinitor preţios al arheologiei, în cercetările acestora asupra trecutului istoric al patriei, cu precădere la Câmpulung, oraşul natal, aducând precizări preţioase cu privire la dotarea elementelor de arhitectură, păstrate ca urme ale palatului domnesc al lui Basarab I, din incinta ansamblului feudal al Mânăstirii Negru Vodă. Cercetător ştiinţific în acelaşi timp, a studiat şi întocmit o valoroasă lucrare asupra ceramicii şi icoanelor pe sticlă.

Este decorat de către patriarhul Damian al Ierusalimului, în anul 1930, cu Ordinul Sf. Mormânt Ortodox, iar de la statul român primeşte, în 1941, Meritul cultural pentru culte, în 1947, Coroana României în grad de ofiţer, dar şi o pensie personală de merit , distincţie de care se bucurau doar câţiva arhitecţi români de mare prestigiu, în anul 1957.

Dumitru Ionescu Berechet s-a stins din viaţă în seara zilei de 1 iulie 1969, fiind înmormântat în curtea Bisericii „Parcul Domeniilor” din Bucureşti, biserică pe care el însuşi a proiectat-o şi unde a dorit să se odihnească în cele veşnice.