S-a născut la Cîmpulung, la data de 14 aprilie 1852, ca frate mai mare al sculptorului Dimitrie D. Mirea şi a încă 10 fraţi, fii ai preotului Dimitrie Ionescu-Mirea. După ce şi-a însuşit cunoştinţele elementare la Câmpulung, pleacă, la 13 ani, într-o căruţă la bucureşti, pentru a urma cursurile Colegiului Sfântul Sava şi în continuare Şcoala de arte frumoase, ca elev a lui Tattarescu şi Aman.

Artistul pleacă împreună cu alţi confraţi, între care Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, Carop Popp de Szathmary, pe câmpurile de luptă din sudul Dunării, pentru a fixa pe pânză momente din luptele eroice, prin care ostaşii noştri făureau independenţa de stat a României.

Din această perioadă de creaţie ne-au rămas peste 40 de desene, dintre care sunt remarcabile: Corturi sanitare, Soldat la atac, Roşior călare, Soldaţi la cişmea ş.a.

După victorie, în primăvara anului 1878, pleacă la Paris, unde rămâne până în anul 1884. Aici studiază cu pictorii H. Lehman şi Carolus Daran, care i-au influenţat stilul de creaţie.

George D. Mirea a reuşit să creeze o serie de lucrări, în special portrete, care au reuşit să impresioneze: Alexandru Odobescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, C. I. Stănescu (acest portret a fost medaliat cu aur la Expoziţia de la Munchen, la 1893), Constantin Dissescu, Cap de ţărancă, Profil de fată.

În pictura cu temă istorică, care-l tenta pe Mirea, prin posibilitatea de a realiza compoziţii de mari dimensiuni, este cunoscută lucrarea: Mihai Viteazul în faţa capului lui Andrei Bathory. Din evidenţa lucrărilor cu tematică singulară, mai pot fi amintite: Alexandru cel Bun şi solii Bizanţului, Traian şi Dochia etc.

Pictorul câmpulungean a fost un harnic artist decorator, realizând mari panouri murale pentru interioarele unor mari edificii: Prometeu furând focul din nori pentru oameni, Mercur (de la Banca Naţională a României), decoraţia Casei Vernescu, două mari panouri pentru Universitatea din Iaşi: Divanul Ad-hoc şi Inaugurarea Universităţii din Iaşi sub Cuza Vodă.

G. D. Mirea a zugrăvit Catedrala din Constanţa. Dintre lucrările de mari dimensiuni a creat Bacanta în repaos (aflată la Pinacoteca Statului), considerată a fi una dintre cele mai reuşite ale şcolii noastre de pictură. A participat la multe expoziţii în străinătate: Paris, Veneţia, Geneva, Haga, Barcelona. A fost profesor şi apoi director al Şcolii de Belle Arte din Bucureşti, şi s-a preocupat de contruirea unui nou local pentru această şcoală.

George D. Mirea s-a stins din viaţă la 12 decembrie 1934.