I. D. Negulici s-a născut în 1812 în familia preotului Dumitru Negulici.

A învăţat carte şi a primit primele noţiuni de pictură la Câmpulung, la şcoala de zugrăvie de pe Uliţa Văii. Îşi continuă studiile în Bucureşti la Institutul Buholtzer şi la Colegiul Sf.Sava.

Între anii 1830-1833 studiază pictura la Iaşi în atelierul artistului italian Niccolo Livaditti. Într-o primă călătorie la Paris, în 1834, studiază cu pictorul Leon Cogniot, iar într-o a doua etapă, în octombrie 1841, lucrează în atelierul pictorului istoric Michel Martin Droling. În 1842 la Viena învaţă tehnica litografiei, pe care o va introduce primul în patria sa.

Este apreciat de principele Alexandru Ghica şi devine artistul Curţii din Ţara Românească.

Din octombrie 1845 până în decembrie 1846 a condus redacţia gazetei Curierul românesc, iar în 1847 a predat şi cursul de desen la Colegiul Sfântul Sava.

I. D. Negulici a fost ” cel dintâi pictor român, prin care s-a făcut trecerea de la pictura religioasă la pictura laică în Muntenia”.

Deşi a practicat toate genurile de pictură, Negulici rămâne incontestabil, înainte de toate, un înzestrat portretist. A realizat portretelelui C. Rosetti, Cezar Boliac, Elisabetei şi lui Nicolae Rudeanu, al prietenului său Nicolae Bălcescu, ale lui C. D. Aricescu sau al clucerului Drăghici Budişteanu.

El a pictat şi primele peisaje din istoria picturii româneşti: dealul Flămânda şi Vedere din Câmpulung.

Pe lângă pictura în ulei, îl va preocupa şi acuarela (o acuarela valoroasă este Femeia în albastru).

A alcătuit un Vocabular român pentru explicarea neologismelor, lucrarea fiind prima de acest gen din literatura română.

I.D.Negulici a fost primul ilustrator de carte de la noi , prin litografii, reaalizată de el pentru celebrele Călătorii ale lui Guliver de J. Swift.

Negulici a sprijinit dezvoltarea învăţământului pentru fete, ca prefect al judeţului Prahova a asigurat condiţiile ca în Ploieşti să se organizeze una din cele mai bune şcoli de fete din ţară.

A participat la revoluţia de la 1848, fiind numit administrator al judeţului Prahova. După înfrângerea revoluţiei a fost exilat la Brusa, în Asia Mică.

Negulici moare la Constantinopol la 5 aprilie 1851 fiind înmormântat în cimitirul din Pera.