Ion Barbu, pe numele său adevărat Dan Barbilian, a fost matematician şi unul dintre cei mai importanţi poeţi români interbelici, reprezentant al modernismului literar românesc.

S-a născut la Câmpulung, la 18 martie 1895, fiind unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian şi al Smarandei. Pseudonimul care l-a făcut celebru în poezie este, de fapt, numele originar al familiei, transformat printr-o latinizare curentă.

Studiile elementare şi gimnaziale le face la Câmpulung, Damineşti, Stâlpeni, Piteşti şi urmează studiile liceale la „Gheorghe Lazăr” şi „Mihai Viteazul” din Bucureşti. După bacalaureat (1914), se înscrie ca student la secţia de matematică a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Întrerupe studiile din cauza războiului, fiind cantonat pe Prut ca elev al Şcolii de Geniu.

Licenţa în matematică a obţinut-o în anul 1920, după care este trimis cu o bursă spre a-şi desăvârşi studiile în Germania la universităţile din Göttigen, Tübingen şi Berlin. În Germania a cunoscut pe Gerda Hossenfelder cu care, revenit în ţară, se căsătoreşte la Giurgiu, unde îşi începe şi activitatea didactică în anul 1924. Peste doi ani, în 1926 este asistent la catedra profesorului Gh. Ţiţeica, sub conducerea căruia îşi va susţine şi teza de doctorat, în 1929, cu tema: Reprezentarea canonică a adunării funcţiunilor ipereliptice. Este avansat la titlul de conferenţiar (în 1932), iar în 1938 până în 1959 a funcţionat ca profesor universitar de matematică elementară, apoi de algebră şi teoria numerelor la Universitatea din Bucureşti.

Participă la Congresul internaţional de matematică de la Praga (1934); conferenţiază la universităţile din Hamburg şi Göttingen, Münster, Viena, Jena, Dresda, Oslo, ş.a.

A fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe. Colaborează la reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate; Buletinul ştiinţific al Academiei Române: „Studii şi cercetări matematice”; „Gazeta matematică”, precum şi la: „Bulletin mathématique de la Société roumaine des sciences”; „Mathematica”; „Jahresbenigung der deutschen Mathematik Vereinigung” şi la „Monatshefte für Mathematik und Physik”.

Dan Barbilian a fost un cercetător fecund în toate domeniile matematicii, o minte clară, care, a îmbogăţit ştiinţa matematicii cu 120 de studii originale.

Preocupările sale principale s-au îndreptat către algebră, geometrie algebrică şi aritmetică. A rămas în istoria matematicii cu teoria „spaţiilor lui Barbilian”.

Preocupările lui Dan Barbilian literare datează din timpul ultimelor clase de liceu. Primele lui poezii apar în „Literatorul” lui Macedonski (Elan, Lava, Munţii, Copacul, Banchizele); publică apoi în „Sburătorul”, unde îi apar mai multe creaţii: Arca, Umbra, Dionisiacă, apoi, din 1920: Pytagora, Peisagiu retrospectiv, Fulgii, Cucerire, Râul, Umanizare, Înfrângere, Solie, Luntre ş.a. În Dionisiacă el anticipează pe Blaga. În 1921, în „Viaţa românească” publică splendidul poem „După melci„. Editura Cultura naţională îi publică volumul „Joc Secund„, în 1930, când la conducerea ei se găsea fostul său coleg de liceu, Al. Rosetti. Cu poezii abstracte, într-un stil eliptic, volumul confirmă declaraţia poetului că pentru el poezia este „o prelungire a geometriei”, ce stârneşte un interes deosebit pentru reprezentanţii criticii literare de atunci ca: Perpessicius, G. Călinescu, Şerban Cloculescu, Al. Rosetti etc.

Prin Dan Barbilian, Muscelul a dăruit ţării un om de seamă, care reprezintă o valoare enormă în gândirea românească contemporană, sensibilitate extremă împletită cu raţiune severă. A murit la 11 august 1961, la spitalul „Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.