Academicianul medic Ion Nanu-Muscel s-a născut la 30 noiembrie 1862 în oraşul Câmpulung-Muscel, în familia lui Gheorghe şi Zoe Nanu, care au avut 6 copii: Ion, Dimitrie, Gheorghe, Nicolae, Constantin şi Maria .

A urmat cursurile Şcolii elementare de băieţi nr. 1 din oraşul natal, apoi cursurile liceale, la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti, unde, în timpul Războiului de Independenţă, a facut parte din grupul de elevi care au pus bazele Societăţii „Tinerimea Română”.

După studii strălucite făcute în ţară, Ion Nanu pleacă la Paris, în 1885, şi se înscrie la Facultatea de Medicină, unde a avut ca profesori pe unii din cei mai iluştri clinicieni ai lumii, între care Marfan, Peter, Potain, Landouzy, Lanereaux, Grancher, Verneuil.

Înapoiat în ţară, Ion Nanu-Muscel a fost încadrat ca profesor de igienă la Şcoala normală „Carol I” din Câmpulung-Muscel, ca doctor în medicină de la Paris. De la aici, prin concurs în 1899 ocupă postul de medic primar de la Spitalul Filantropia din Bucureşti, servind permanent ca model tinerilor medici ai Eforiei, după care trece ca profesor la clinica I medicală de la Spitalul Colţea. La venirea sa la conducerea acestei clinici nu exista decât un singur laborator. Convins de absoluta necesitate a laboratoarelor el a creat încă şase.

În timpul primului război mondial a lucrat la Iaşi, împreună cu generalul dr. Viscol pentru uşurarea suferinţelor eroilor. După război, profesorul universitar dr. Ion Nanu-Muscel este unul din întemeietorii Societăţii Medicale a Spitalelor din Bucureşti, membru fondator şi vicepreşedinte al Societăţii de Hidrologie şi Climatologie medicală, şi apoi preşedinte de onoare.

Continuând tradiţia politică a familiei, Ion Nanu-Muscel fost senator al Partidului Conservator din partea judeţului Muscel între 1905-1907 şi în anul 1916.

A fost membru al Academiei Române şi ca profesor, timp de 36 de ani, a adus contribuţii importante în domeniul semiologiei medicale, a introdus în clinică numeroase examene de laborator, precum şi o serie de procedee terapeutice, a format numeroase cadre medicale de valoare, a publicat lucrări importante despre holeră, pneumonii şi multe altele, precum şi volumul „Lucrări clinice” publicat în limba franceză la Bucureşti, în colaborare, în anul 1934.

Cu prilejul retragerii sale din învăţământ, la 28 februarie 1936, profesorului dr. Nanu-Muscel i s-a înmânat o medalie comemorativă, realizată de talentatul sculptor câmpulungean Constantin Baraschi şi un basorelief executat de sculptorul Negrulea

Profesorul Nae Dumitrescu, preşedintele Societăţii „Tinerimea Română”, în semn de omagiu, i-a oferit medalia de aur a acestei prestigioase instituţii de cultură românească, al cărui membru fondator fusese încă din timpul când studia la Liceul „Matei Basarab” din Bucureşti.

A fost inventatorul cunoscutei „pilula Nanu”, denumită apoi antinevralgic.