Mihai Tican Rumano a fost scriitor şi mare pasionat călător. S-a născut în satul Berevoieşti, din judeţul Muscel la 2 iulie 1895.

Fire nestatornică şi dornic de a cunoaşte mereu altă lume, copilul de la Berevoieşti, la nici 13 ani, fuge la Bucureşti şi se angajează la un negustor, iar de aici pleacă la Brăila şi apoi la Constanţa, unde se îmbarcă pe un vapor sub pavilion italian, ca ajutor de bucătar, ajungând până la Neapole, unde se angajează ca vânzător la negustorul Don Rafael. Se îndreaptă apoi spre Somalia, până în Mogadiscio, capitala acestei ţări africane şi de aici pleacă în Argentina, la Buenos Aires. În cei 14 ani cât a stat în Argentina a călătorit în Mexic, America de Nord, Canada, Noua Zeelandă, Antile, Australia.

În portul La Plata cunoaşte pe Georges Laffite, care reprezenta, în Congoul Belgian, o firmă de comerţ, şi cu care întreprinde, mai bine de un an de zile, călătorii în Africa Centrală şi Occidentală ( Senegal, Mauritania, Guineea-Bissau, Sierra-Leone, Coasta de Fildeş, Congo, Angola, Nigeria, Gabon şi Liberia).

Între timp colaborase la reviste şi ziare din Buenos Aires şi La Plata, semnând la început Mihai Ticano, iar mai târziu îşi adaugă la nume pseudonimul Rumano.

În perioada anilor 1924-1931 se va stabili în Spania, îndeosebi la Barcelona, oraşul în care îi vor apărea unele din cărţile sale şi unde colaborează, cu reportaje de călătorie la periodice din acest oraş şi din Madrid ca: El Dia Grafica, Heraldo de Madrid, La Libertad, El Sol, A.B.C. Aici, la Barcelona, scoate şi ziarul „Dacia„, prin care a popularizat pitoreştile aşezări ale patriei sale.

Din anul 1931, Mihai Tican Rumano s-a stabilit în ţară, unde este angajat ca redactor la ziarul „Universul” şi unde îşi începe emisiunile radiofonice.

În 1934 îl cuprinde din nou dorul de călătorii şi îmbarcându-se la Constanţa, având ca punct final Abisinia, ţară îndrăgită pentru care a scris un volum monografic, în două ediţii, una în limba română şi una în limba spaniolă, carte pentru care împăratul Haile Selassie îi acordă gradul onorific de ofiţer şi decoraţia „Steaua Etiopiei„.

Pentru articolele şi cărţile sale, apărute în limba spaniolă, preşedintele Republicii Spaniole îl distinge cu decoraţia: Cavaler al „Ordinului Republicii”.

Din opera sa de 40 de volume amintim: Viaţa albului în ţara negrului, Dansul canibalilor, Monstrul apelor, Misterele continentului negru, Icoane Dunărene, Abisinia, Spania de azi, Sub soarele Africii răsăritene, Nopţi Barceloneze, Argentina, Mânăstirile noastre, Lacul cu elefanţi, În inima pădurii virgine etc.

A încetat din viaţă la 20 martie 1967, la Bucureşti.