S-a născut la Boteni în fostul judeţ Muscel, într-o familie de preoţi ortodocşi.

Rămas orfan de tată la vârsta de nouă ani a fost luat copil de trupă de către Regimentul 30 Dorobanţi din Câmpulung. A urmat cursurile şcolii gimnaziale în Cîmpulung, fiind sprijinit de unitatea militară care-l adoptase.

Ulterior, tot cu susţinerea Regimentului, a fost trimis să-ţi continuie studiile la Liceul George Bariţiu din Cluj.

După finalizarea studiilor liceale, Petre Ţuţea se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj unde obţine şi doctoratul în ştiinţe juridice. Îşi completează studiile la Universitatea Humboldt din Berlin, prin grija lui Alexandru Vaida- Voievod.

Revenit în ţară publică articole în Chemarea, Patria, Stânga sau Cuvântul.

Petre Ţuţea devine adeptul ideilor de orientare naţionalistă, influenţat fiind de ideologia germană, din timpul studiilor de la Berlin şi de contactul cu Nae Ionescu. A simpatizat cu mişcarea legionară deşi n-a făcut parte din această mişcare.

În timpul guvernării mareşalului Antonescu a ocupat funcţia de director general în Ministerul Economiei. Începând din anul 1948, este arestat şi ţinut în temniţele comuniste până în 1953. Este arestat din nou în anil 1956, judecat şi condamnat la 18 de muncă silnică, din care a executat opt ani în Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari, Aiud.

Uniunea Scriitorilor Români l-a ales membru de onoare, iar revista Memoria l-a ales membru al Colegiului de redacţie, cu puţin timp înainte de moarte. A decedat în 3 decembrie 1991 şi a fost înmormântat în satul său natal.

Printre operele rămase de la marele filosof amintim: Tratat de economie politică, Tratat de antropologie creştină, Teatrul Seminar, Comentarii la Platon, Comentarii la Kant, Reflecţii religioase asupra culturii, Introducerea mistică în filozofia modernă.

Pentru Petre Ţuţea singurele repere de neclintit au fost Dumnezeu şi poporul român.

„Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.”

„La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs.”